Cu inima deschisă vin în întâmpinarea inimilor voastre!

Cu sufletul deschis vin în întâmpinarea sufletului vostru!

Cu mintea fără pată, privesc în mintea voastră pentru a vă arata comoara ce o aveți în voi!

Cine sunt eu?

Pentru mine răspunsul la această întrebare este unul fără cuvinte… ce fac atunci când aud sau citesc întrebarea?

… doar mă așez, închid ochii și respir.

Un înțelept spunea că: “pentru a găsi mai ușor răspunsul la această întrebare, poți să te ajuți de alte două întrebări”: “Unde sunt eu ?” și  “Când sunt eu ?”

Vă las pe voi să vă răspundeți la aceste două întrebări în timp ce scriu câteva repere personale.

Eu sunt Dragoș – Claudiu Boruga, am 25 de ani, lucrez cu copiii în prezent, am urmat cursurile Facultății de Psihologie și Științele Educației pentru a deveni Psiholog și în paralel am urmat o mulțime de cursuri despre vindecare pe toate nivelurile.

Sunt aici și acum, un simplu om, la fel că voi. Atât cu bune, cât și cu rele. Un om, care, la un moment dat se ascundea în spatele unor măști mai grele decât marmura, dar care au început să cadă atunci când am început să sufăr, să fiu rănit și vulnerabil. Un om simplu, pe drumul lui prin viață. Un om care are acum puterea de a spune când îl doare sau când e prea mult; Un om fericit. Un om ce iubește viața, atât din el, cât și din orice ființă simțitoare. Un om.

M-am născut într-o familie simplă la țară și am crescut înconjurat de tot ce am avut nevoie. Am crescut cu dorința de a mă crește singur și a mă transforma pentru că mă simțeam vinovat pentru ceea ce eram sau nu eram. Am avut pretenții mari de la mine. Cu timpul am învățat să renunț la ele și să mă simt, să mă înțeleg, să mă accept, să mă iert și să mă iubesc. Acum am devenit o emanație a minții universale prin practica meditativă și sunt aici să împărtășesc din micile mele realizări celor care doresc să asculte.

Mereu am avut întrebări care au eșuat în a primi răspunsuri de la cei spre care mergeam… o sete acerbă de cunoaștere și autocunoaștere care m-a făcut să fiu în căutarea răspunsurilor. Am căutat în lumea mea mică răspunsuri până la vârstă de 17 ani și atunci, revoltat de faptul că nu am primit răspunsuri din lumea în care trăiam, am hotărât că de atunci eu voi avea răspunsurile la toate întrebările pe care le aveam. Puțin copilărească pare încercarea mea de a-mi găsi echilibrul interior, dar abia acum, după atâția ani “în care am trăit cu mine”, pot realiza ce adevăr s-a autorealizat în mine fără că atunci să îmi dau seama.

Tot ce avem nevoie este peste tot, doar așteaptă să fie observat de către noi.

Vă invit în această călătorie care se naște în fiecare dintre noi! Tot ce aveți de făcut este să îndrăzniți să faceți primul pas. Nu e mult, dar nici puțin.

Sunt aici pentru voi, așa cum aveți nevoie.