Cum ar fi… Puțin despre lumina din jur

Cum ar fi ca într-o zi, stând la o terasă, singuri, în adierea plăcută a vântului, sau în maşină, așteptând culoarea verde a semaforului, să spunem “stop”. Să ne uităm la toată viaţa noastră, la toate “problemele”, certurile, situațiile conflictuale şi să spunem “stop”. Dar un stop blând, uşor, eliberator. Să ne uităm în jur şi să ne spunem că nu aşa vrem să ne trăim viaţa, nu aşa vrem ca lucrurile să se întâmple.

Să ne trezim şi să privim lumina din jur, frumosul, armonia, iubirea. Să ne cuprindă o stare de euforie, eliberare, recunostiinta pentru tot şi pentru toate. Să ne simţim precum ne-am trezit dintr-un vis urât, iar cineva ne-a luat în braţe şi ne-a liniştit. Doar ca acel vis urât este chinul în care alegeam să trăim, iar persoană ce ne ia în braţe suntem chiar noi.

Oare cum ar fi ca printr-un singur inspir să adunăm puterea de a ne elibera, iar pe exprirul ce urmează să ne simţim de parcă viaţa noastră anterioară e doar o amintire frumoasă, departe, departe…

Să transformăm toată frica în iubire, tot conflictul în pace şi înţelegere, toate suferinţele în înţelepciune, toată agresivitatea în mângâieri.

Oare cum ar fi să fie atât de uşor, atât de simplu?

…şi dacă e?

Alexandru T. Zărnoianu

Cum ar fi…